Ultima dată când i-am scris Moşului, nu trecusem cu scăfârlia peste clanţa de la uşă, iar cerinţele mele erau destul de limitate: avioane cu reacţie, trenuleţe, maşinuţe, cărţi şi „stilouri care scriu mişto” ( nu că le-aş fi folosit cumva, dar erau la modă ), bomboane cubaneze şi multă gumă de mestecat. Se pare că pe vremea aia eram destul de eligibil pentru primit cadouri, fiindcă Moşul se achita de sarcină cam de fiecare dată, luând în calcul probabil şi faptul că pretenţiile mele nu erau foarte costisitoare pentru buzunarul lui bătrân şi disputat de atât de mulţi copii, pe seamă cu adevărat cuminţi...
Dar cel mai mult mă face să zâmbesc amintirea momentelor în care bucuria sărbătorilor mă fermeca pur şi simplu, iar bătăile în uşa de la intrare ale Moşului, făceau ca inima mea de puştiulică să bată din ce în ce mai tare, iar teama aceea plăcută şi emoţiile poeziilor pe care mai mult le înghiţeam decât le recitam, îmi cuprindea trupul asemeni mantiei roşii cu care bătrânul Crăciun străbătea furtuna de zăpadă, pentru a se aşeza în cele din urmă pe fotoliul uriaş din sufrageria părinţilor mei. Ce vremuri...
Şi apropo de vremuri, cred că în ultimii ani cel puţin, şi felul copiilor cuminţi, dar şi lista lor de cadouri, s-au schimbat un pic. E destul de ciudat să vezi cum gâgâlicii anilor 2000, îi cer Moşului computere, console Play Station, cataloage Forbes sau nu ştiu ce fel de ţoale apărute recent prin magazine. Unii mai îndrăzneţi şi cu mai multă imagnaţie, îi scriu Moşului chiar pentru o maşină nouă sau pentru o casă mai mare. Eu pe-aceştia-i denumesc „ robo-copii vizionari, orientaţi spre culmile înalte ale progresului social”, cu toate că nici ei nu-s cu mult peste clanţa de la uşă... Dar, deşi oarecum frustrant, e interesant să-i priveşti şi să te-ntrebi, dac-ar fi să fie, tu adultul, cum i-ai scrie Moşului şi mai ales despre ce?
Mai întâi că eu nu i-aş scrie, ci i-aş trimite un e-mail. Apoi, am să încep prin a fi sincer şi-i voi spune că n-am fost prea cuminte şi că probabil ce-i cer eu, n-am să primesc prea curând, dar îmi fac datoria şi totuşi cer. Nu, nu e bine... Îmi va da „reject” la e-mail sau îl va trece în floder-ul de spam... Mai bine încep prin a-i spune că am fost atât de cuminte încât sfinţii de pe pereţi ar trebui să-mi cedeze locul cu aplauze ovaţionale. Am să-i spun că de când a început Postul Crăciunului n-am mai dat cu capul de volan niciun coleg de trafic ce înainte să presteze şoferit, a făcut o pauză de multe ore în barul de la colţ. Am ajutat mulţi bătrâni să treacă strada, n-am mai înjurat decât politicieni şi după ce mai întâi am halit eu prima jumătate, am dat copiilor nevoiaşi ciocolata şterpelită de pe raftul supermarket-ului, în timp ce vânzătoarea era ocupată să facă „biiip... biiip... biiip...” la casa de marcat. Am să-i mai scriu şi despre cum mă duc eu în fiecare dumincă la biserică şi în loc să fiu calic, dau porţia mea de colivă cu nucă, băbuţelor lovite de suferinţa răposatului John din deal. Ba nu, cred că nici pe-asta n-am s-o scriu, pentru că până şi Moşul ştie că-n zilele noastre coliva se înfulecă pe nerăsuflate, iar linguriţa se palmează în vederea revânzării în târgul Vitan. N-am să fiu credibil şi iarăşi risc încadrarea la spam...
Cel mai bine pentru mine probabil, ar fi să trec direct la partea cu „mi-aş dori”. Poate că ştie Moşul mai bine dacă merit să primesc au ba. Dar ce să-mi doresc? Păi, maşină am şi e destul de nouă... Textile şi electronice, la fel... O iubită nouă, în genul Pamelei? Nu... nu-s interesat, mai cu seamă că e atât de uşor de făcut rost... Poate o casă cu piscină şi sală de forţă la subsol? Ar putea fi, dar o să trebuiască să-i cer şi bani de curent apoi, iar Moşul va fi nevoit să presteze credit... Să-i cer iarăşi avioane cu reacţie şi trenuleţe? Gumă şi bomboane? Pe-astea pot să mi le iau singur...
Atunci, am să fac altfel... Am să-i cer câte ceva pentru fiecare dintre voi!
Am să-l rog să vădea tuturor sărbători cu masă bogată şi atât de multă bucurie, cât să daţi şi altora. Am să-l mai rog să facă el cumva şi toţi cei dragi să vă fie aproape şi să vă strângă tare tare-n braţe, în timp ce vă urează „La mulţi ani!”. Să vă bucuraţi de cadourile de sub brad şi poate, într-un moment când fulgii de nea cad mai domol, iar gândurile voastre se îndreaptă spre departe, să uraţi şi voi, la rândul vostru, un Crăciun Fericit pentru toţi aceia care sunt mai puţin norocoşi decât voi. Şi-am să-i mai cer Moşului, cu siguranţă, să vă aducă-n dar urarea mea de mai bine şi-un An Nou cu sănătate!
Cred că aţi înţeles mesajul de final, aşa-i?
Alături de îmbrăţisările calde ale redacţiei enLife magazine, vă urez tuturor Sărbători Fericite şi să fiţi siguri c-am să-l „mailuiesc” pe Moş Craciun, să fie darnic cu voi toţi ! Să ne citim cu bine şi la anul!
EDITORIALE 'enLife magazine' 2009
www.enlife.eu
cezar.iancu@enlife.eu
www.impactonline.biz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu